Ce e mult, strica. Single-tasking, nu multi-tasking
Am auzit asta de atatea ori incat am devenit imun. Ce e mult, strica. Ce e mult, strica. Ce e mult, strica…
Timp de 26 de ani mi-am dorit mai mult.
In 1990 am luat o decizie: “ce e mult, e bun”. Am vrut totul, cat mai repede. Asa ca am apucat viata cu ambele maini si am scuturat-o de tot ce a avut de dat. Multi-taskingul a fost pentru mine un modus vivendi.
Acum insa, dupa un sfert de veac, nu mai gasesc aceeasi placere in viteza si multi-tasking. Nu e din cauza ca nu mai produce rezultate. Chestia e ca acele rezultate nu imi mai plac, nu ma mai motiveaza. Nu mai gasesc nicio placere in fuga de la o activitate la alta, de la o intalnire la alta, de la un eveniment la altul.
Nu mai gasesc la fel de important sa fac totul. Vreau sa iau totul pe rand.
In Blog Post-ul acesta, scriam despre o temere care cu siguranta izvoraste din multi-tasking, din dorinta de a face cat mai multe intr-un timp cat mai scurt.
Pentru mine, astazi, este mai important sa fac cate un task, pe rand, si sa il fac bine.
Sa fie varsta? Oboseala? Auto-suficienta? Nu stiu. De fapt nu cred ca e asta. Cred ca am inceput sa apreciez mai mult procesul in sine si mai putin atingerea obiectivului.
Am observat de ceva timp ca obtin mult mai mare satisfactie din “proces” decat din “obiectiv”. Imi amintesc de o zicere a poetului Adrian Paunescu intr-unul dintre spectacolele Cenaclului Flacara tinute in orasul meu natal, Rm. Valcea: “drumul e interesant, tinta, e cuprinsa in drum”.
Asta inseamna pentru mine single-tasking-ul. Orientarea catre proces, nu catre obiectiv (sa nu fiu inteles gresit, nu e nimic rau in a stabili obiective si a le atinge).
Am colectat si inclus in aceasta postare o lista de trei articole despre single-tasking care definesc si explica single-taskingul, asa cum il vad eu.
Iata linkurile impreuna cu trei citate reprezentative:
I know there are people who can manage to do a little bit of everything at all times. I used to be one of those people myself – but I’m not anymore. I prefer to work on one thing at a time, and believe single-tasking helps you do your best work. So all those things I want to work on next? I have moved them to my 2017 to-do list.
Productivity isn’t about how busy we are, or how fast we work—it’s about how much we accomplish. That’s what we’re left with at the end of the day.
How? How do you pick from a sea of fantastic? My answer: Pick what’ll still be fantastic five years from now. Leave what’ll only be fantastic for five weeks.
http://bit.ly/The_Middle_Finger
