EMBA – o intersectie, nu o destinatie
Discutiile despre EMBA si MBA se poarta de prea multe ori in jurul banilor. Da, banii fac lumea sa se invarta, insa ei nu sunt un scop, ci un mijloc. Asa si programele de EMBA si de MBA. Ele sunt intersectii nu destinatii.
Articol aparut in revista CARIERE in luna Aprilie 2014:
EMBA – o intersectie, nu o destinatie
O discutie despre un Executive MBA (EMBA) in Romania trebuie sa fie purtata pe doua paliere. In primul rand de ce un EMBA? Apoi, de ce in Romania.
Sa incepem cu inceputul.
Un program EMBA este o “intersectie” in traseul profesional. Nu este o “destinatie”. Am auzit afirmatii de genul “fac un EMBA ca sa prind un post la multinationala”, sau “daca am un EMBA, am un salariu mai mare asigurat”. Priveste programul EMBA ca un integrator –el pune în acelaşi spaţiu şi timp experienţa ta de afaceri acumultată anterior şi adăugă, completează si impartaseste această experienţa cu altele, venite din surse complementare. Absolvirea unui EMBA este un punct de plecare către un nivel superior de înţelegere. Din acest punct, absolventul de EMBA poate fi capabil să stabilească mult mai multe conexiuni între subansamblele specifice ale unei afaceri si mediul exterior.
Structura de bază a unui program EMBA este în mare parte aceeaşi. Diferenţa specifică este dată însă de accentul pus de cei care au proiectat programul pe elementele conjuncturale: unele programe îşi doresc să dezvolte abilităţile antreprenoriale, altele au că scop abilităţi de management general aplicate unui context geografic regional sau global.
Beneficiul unui program EMBA în România este dat de faptul că aici ai ocazia să interacţionezi cu participanţi cu experienţe relevante pe piaţa locală. Eu mi-am dorit să îmi continui cariera profesională în România, iar alegerea unui program EMBA a ţinut cont de acest aspect. Succesul unui program vine într-o proporţie seminificativă din diversitatea şi experienţa oamenilor pe care îi întâlneşti în program – colegii de curs cu care pregăteşti studiile de caz şi proiectele. Îmi amintesc că discuţiile din grupele de lucru începeau invariabil cu “în firma în care lucrez noi facem acest lucru aşa”. Şi este grozav, deoarece în acest fel puteam să îmi compar punctele de vedere cu experienţe similare, pe o piaţă în care accesam acelaşi consumator şi pentru care aveam de satisfăcut nevoi diferite.
Inca ceva: a alege un program EMBA sau un altul este o decizie dificilă. Criteriul de bază pentru mine a fost experienţa directă a profesorilor cu mediul de afaceri. Am apreciat mereu profesorii cu background academic, însă pentru mine, conversaţia cu cei care erau implicaţi într-o afacere a adus mult mai multe beneficii. De exemplu, am avut la EMBA de la ASEBUSS, pe zona de management al resurselor umane şi comportament organizaţional, un instructor cu o experienţa practică impresionantă în companii internaţionale de prim rang. E vorba de Carmen Mincu.
Un alt atribut esenţial al unei şcoli de afaceri de success este, pe lângă profesori cu experienţă practică, mixul studenţilor în serie – adică, ponderi foarte mici ale unor studenţi din aceeaşi industrie. Toată lumea are de pierdut dacă într-o grupă de 30 de studenţi se regăsesc 10 bancheri, 10 specialişti in domeniul farmaceutic şi restul, IT-isti.
Revin la un concept de bază: un EMBA nu este o destinatie, nu este un bilet catre o organizatie sau alta. O firmă recrutează oameni cu experienţe diverse, nu diplome. Orice angajator caută in oamenii pe care ii intervievează acele exprienţe multiple pe care candidatul si le-a insusit. O diplomă EMBA poate fi cel mult o confirmare formală a abilităţilor demonstrate de candidat in timpul interviului.
Photo credit: City scape from Shutterstock.