Eram proaspat sosit in Mannheim, Germania, preluasem pozitia de Category Marketing Manager pentru gama de produse de curatenie a suprafetelor la filiala Reckitt Benckiser. Toate mi se pareau noi, nimic nu semana cu ce stiam din tara, de la mancare la taskurile si proiectele pe care le aveam de facut.
Si daca imi scapa ceva?
In avalansa de activitati de la job aveam in permanenta impresia ca imi scapa cate ceva.
Chiar daca imi planificam ziua urmatoare foarte atent, cand ajugeam la birou la prima ora, aveam intotdeauna impresia ca nu fac ceea ce trebuie, ca ar fi trebuit sa ma ocup de analiza promotiei din lantul de magazine Schlecker in loc de planificarea campaniei de vara pe TV.
Directorul de Vanzari al firmei era un neamt masiv, tipic, la vreo 50 de ani, super trecut prin toate cele. Vorbaret, usor abordabil, m-am imprietenit rapid cu el. Intr-o dimineata, in cafeteria, mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat ce sa fac in legatura cu teama mea persistenta ca ma ocup de un task de care nu ar trebui sa ma ocup in acest moment si ca altceva ar putea fi mai important de facut in acel moment.
Neamtul a raspuns cu o candoare care m-a dat surprins: “Si mie mi se intampla asta. E firesc sa avem aceste ganduri“. “Cum e posibil? Nu cred!“, am explodat. “Vad ca incerci sa ma faci sa ma simt mai bine, nu ma pune intr-o tactica de vanzari” am continuat din ce in ce mai lipsit de incredere.
Ce a urmat a fost una din cele mai bune lectii pe care am primit-o vreodata.
Libertatea de a ne crea creea propriul program este un factor de stress
Directorul de Vanzari de la Reckitt Benckiser mi-a spus ca temerea pe care o avem fiecare dintre noi “ca in acest moment ar trebui sa fac altceva mai important” vine din copilarie. Atunci, aveam pe langa noi un adult care ne spunea mai tot timpul ce aveam de facut. Ne conformam, chiar daca ne placea sau nu.
Adulti fiind, nu mai avem aceasta supervizare, iar libertatea de a ne crea creea propriul program, in anumite limite, este un factor de stress. Ne uitam in jurul nostru si vedem colegi care par 100% productivi si implicati in ceea ce fac, iar temerea noastra creste si mai mult.
Totul vine din dorinta noastra de a face lucrurile bine, de a nu gresi. Gandurile negative sunt prezente in fiecare moment, un fel de zgomot de fond care ne copleseste de grija si de dorinta de alerga si de a face un alt lucru.
Constientizeaza, apoi concentreaza-te
“Modul de diminua acest zgomot de fond este in primul rand o constientizare a sa”, mi-a spus experimentatul director de vanzari de la Reckit Benckiser. Adica, trebuie sa fim prezenti la aceste ganduri, sa le auzim pe de-a intregul, fara teama si fara ura, doar prezenta, constientizare ca ele exista. Apoi, sa le acceptam ca facand parte din ceea ce este. Sa facem un deal cu aceste ganduri negative si sa le spunem ca in urmatorele 20 de minute ne vom concentra numai la un anume task si atat, chiar daca nu o sa fie acel task perfect. Si apoi, sa facem acel task.
Cand l-am auzit pe neamt spunandu-mi toate acestea am fost cel putin mirat. Apoi, am inceput sa-i urmez sfatul.
Nu e tocmai simplu, insa am observat, in timp, ca anxietatea s-a diminuat, iar abilitatea de a ma concentra pe ce am de facut, important si adesea urgent, a crescut pe masura ce exercitiul in sine a devenit o obisnuinta.