Mi-am amintit cateva lucruri invatate la un seminar cu Adrian Stanciu acum 10 ani. Sunt atat de actuale! Iata.
Cantitate, Calitate, Eficienta, Eficacitate sunt cuvintele pe care le asociem cel mai adesea conceptului de “ECHIPA”. Cantitatea inseamna Eficienta. Calitatea inseamna Eficacitate. Daca insumam Eficienta si Eficacitate, obtinem Productivitate. Pare simplu, nu-i asa?
De multe ori, in lucrul in echipa am intalnit utilizate doua stiluri de influentare: “impingere” si “atragere“. De cele mai multe ori, am obsevat ca folosim stilul impingere – adica folosirea argumentelor. Totusi, acesta este util doar atunci cand trebuie clarificate probleme simple si foarte clare (de exemplu: dobanda la acest produs este 7.5%, iar la celalalt, 8%). Daca subiectul in discutie este complex, atunci acest stil nu funtioneaza.
Cred ca atunci cand avem de a face cu echipe, cuvantul de ordine este EFICACITATE, iar eficacitatea este definita ca un produs (inmultire) intre calitate si acceptare (gradul de acceptare al solutiilor propuse). Ambii factori ai produsului se masoara de la zero la 10, de exemplu. Daca unul dintre factori este zero, rezultatul e zero. De exemplu, daca echipa este creativa, dar acceptarea e zero, rezultatul e zero. Eficacitatea echipei este data atunci cand ea da cea mai buna solutie care este cel mai bine acceptata de catre membrii echipei. Calitatea unei solutii este rationala (vine din minte); acceptarea este emotionala (vine din suflet).
Cand lucram in echipe, obiectivul nu este sa “ai dreptate”, ci sa “ai un grad de acceptare suficient”, astfel incat toata lumea sa poata merge mai departe. Un exemplu din politica: parlamentul nu este o echipa, este o adunare, deci decizia se ia prin vot si minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii. Pe de alta parte, Guvernul trebuie sa fie o echipa, pentru ca atunci cand solutia nu este acceptata de toti ministrii, atunci se intampla ce vedem la televizor destul de des.
In plan rational, intr-o echipa:
- analizam situatia,
- stabilim obiective,
- generam alternative (creativitate si sporirea sanselor pentru procesul de acceptare; se diminueaza astfel efectul de “Gica-contra”),
- analizam alternative (cum analizam alternativele: avanataje/dezavantaje/resurse; mai important insa este de a te uita la consecinte si dam fiecarui membru al echipei dreptul de a a avea o opinie solida), analizam consecinte si ajungem la un consens.
Intr-un proces rational, secventialitatea este cheie. Daca vii cu solutia de-a gata, lumea nu o sa o accepte, pentru ca nu are logica, nu s-a ajuns la aceea concluzie pas cu pas. Iesirea pe masa cu solutia de-a gata este data de ego-ul si neindemanarea manageriala a celui care stie raspunsul si il pune brusc pe masa. Astfel, apar lucrurile facute sub constringere. Acestea sunt facute prost, problemele sunt vanate si nu sunt rezolvate activ.
In plan emotional, intr-o echipa:
- practicam ascultarea activa (cel mai important). Asta inseamna dialog, cer lamuriri, invit pe cei care asculta sa aiba o parere.
- sustinem cele spuse; pot fi spuse chiar “prostii”, totusi trebuie sa sustinem pe cel care formuleaza o ideee; obiectivul nu este sa stabilim cine e “fraier” si “nu stie” si “cine e tare”.
- dezbatem; de fapt, sustinem mai intai, si apoi dezbatem. Daca nu dezbatem, grupul este ineficace din perspectiva lipsei de finalizare din teama de a gresi sau ca cineva se va supara.