Existenta este dependenta de limbaj. Daca nu vorbim sau scriem despre experiente, sau fapte, atunci ele nu exista. Pare o afirmatie exagerata, nu-i asa?
Nu. Nu este de loc asa, nu este o afirmatie exagerata. Iata si de ce: intreaga noastra evolutie se bazeaza pe acumulare si impartasire de experiente. Insa cum poti impartasi altfel decat prin cuvinte? Cuvintele sunt cheia umanitatii noastre, misterul inceputului si garantia continuitatii existentei noastre. Daca nu rostim cuvintele, si daca, si mai important, nu le scriem, atunci oamenii vor uita.
Conversatia, transmiterea cuvintelor printre oameni, va aduce in actualitate fapte, intamplari si invataminte de care avem nevoie, acum sau mai tarziu. Memoria noastra este un recipient foarte bun de experiente. Trebuie insa ca tot ceea ce am inmagazinat sa fie transmis mai departe.
Cuvantul este tema centrala a unui film exceptional pe care l-am vazut de curand: “Hotul de carti”. In “Hotul de carti”, la baza unor povesti si intamplari tragice, sta o intreaga filozofie de viata: cuvintele duc mai departe ce avem mai bun in noi. Iar atunci cand sunt impartasite cu cat mai multi oameni, bucuria este si mai mare.
Urmareste mai jos trailer-ul filmului si doua citate pe care le consider emblematice pentru “Hotul de carti”:
[Tweet “Words are life, Liesel. All those pages, they’re for you to fill.”]
“Write. In my religion we’re taught that every living thing, every leaf, every bird, is only alive because it contains the secret word for life. That’s the only difference between us and a lump of clay. A word. Words are life, Liesel.”
Photo: Book from Shutterstock.