Boala corporatista
Nu reusesc sa gasesc inca un raspuns la intrebarea: de ce atat de multi vorbitori la evenimentele din Bucuresti spun povesti atat de fade despre proiectele si experientele din firma lor?
Nu am o problema cu mentionarea numelui companiei la care lucreaza vorbitorii. Ce ma deranjeaza este spiritul competitiv inutil de care dau dovada: “noi, cei de la firma x am facut asa si pe pe dincolo”. Sau, “de fiecare data cand X, noi, la firma Y, spunem ca Z”. Sintagmele se repeta de cateva zeci de ori in cele 15 – 20 minute de conversatie corporatista sponsorizata.
Mapa evenimentului – o matrioska de conferinta
Bucuresti, 2013, hotel de 5 stele, sala de conferinta renovata recent. Eveniment important, aranjare in sala tip cabaret. Ma asezasem cat se poate de confortabil la una din mesele din fata, langa podiumul de pe care se faceau prezentarile. Intotdeauna ma asez in fata, se vede cel mai bine, rareori se ocupa toate locurile din jur – cei mai multi participanti prefera locurile din spate ca sa poata iesi repede la tigari si cafea.
Manat de curiozitate, am inceput sa rasfoiesc materialele primite in mapa participantului. Dezamagirea a fost proportionala cu dimensiunea mapei si in linie cu experientele anterioare: in mapa era o alta mapa (sistem matrioska de conferinta – nu stiu cine a inventat asta, insa multa lume se straduie sa replice asta din urat in si mai urat) in care era inghesuit un fel de raport anual, o mapa de vanzari pe care unul dintre sponsori o da in fiecare an, la fiecare eveniment la care plateste sa isi vada sigla pe coperta si pe directorul de vanzari pe podiumul speakerilor, pliante si brosuri pe care le pot gasi in orice unitate teritoriala a unui alt sponsor de eveniment.
Ce incepe bine se termina…
Apoi, apare key note speakerul. E bun. 15 minute, a tinut audienta in priza, o concluzie si un gand de luat acasa. Bravo. Sunt multumit chiar daca, in ciuda eforturilor organizatorului, sponsorii mi-au aruncat in mapa de eveniment tot ce nu le-a mai trebuit prin firma, sau au tiparit mai mult, din greseala, la targul de luna trecuta. Si acum urmeaza dezastrul sponsorizat local. Rand pe rand, pana la pauza de cafea, niste corporatisti usor emotionati si cu ticuri verbale apar dintr-o parte a salii ca sa ne spuna si sa ne arate cat de grozava e firma lor cu slide-uri aglomerate pe care le citesc greoi, linie dupa linie.
Organizarea e buna, continutul nu prea
Se fac inca eforturi extraordinare ca piata evenimentelor din Romania sa progreseze. Problema este insa ca oamenii din corporatii, atunci cand vin sa vorbeasca la un eveniment, nu reusesc sa dezbrace haina organizatiei. Nu reusesc sa spuna una sau doua idei principale si sa lase audientei una, doua sau trei concluzii. In loc, acesti vorbitori agreseaza publicul cu detalii inutile, cu munti de informatie nestructurata. Toti cei din audienta au venit la conferinta ca sa afle lucruri noi, sa cunoasca oameni noi. Cu siguranta nu au venit ca sa citeasca impreuna cu vorbitorul informatii din raportul anual de pe slide-urile proiectate pe ecranul de 4 metri.
Mai putin chiar inseamna mai bun
Solutia este una dintre cele mai simple: mai putin inseamna mai bun. Vorbitorii trebuie sa inceapa sa gandeasca ca educatori si contributori pentru comunitate si nu ca sponsori (in versiunea pe care o inteleg ei acum). Da, educatori, in cel mai bun sens al cuvantului. Sunt multi cei din corporatii care au avut experiente multiple, care au fost expusi la proiecte extraordinare din care au invat enorm. Asta pot ei impartasi cu audienta. Din suflet, cu o dorinta naturala de a invata pe cineva, fara a incerca sa simta superiori sau mai norocosi decat oricine altcineva din sala. Fara a epata, vorbitorii pot spune o idee care sa ramana, care sa se “lipeasca” si care sa poata fi preluata pe bloguri: ‘uite ce a zis X de la firma y azi la evenimentul z. Uite ce inseamna asta pentru tipul asta de consumatori”. Daca vorbitorii vor realiza doar acest lucru, cu siguranta ca numele firmei lor va avea vizibilitate, iar pachetul de sponsorizare va aduce beneficiile asteptate.
Photo credit: Theater Performance from Shutterstock.